Cauza actului juridic in noul Cod civil – Avocat Florin Stiolica

~ scurte nedumeriri ~

           cauza-actului-juridicNe propunem să facem o expunere succintă a uneia dintre problemele care pot apărea în practica judiciară cu privire la cauză în actul juridic civil față de modul redactării textelor normative din noul Cod civil ce vizează această condiție a existenței actului. Ne referim în mod particular la dispozițiile articolului 1239 alineatul 2 din actul normativ citat.

            Dispozițiile observate arată că ”existenţa unei cauze valabile se prezumă până la proba contrară”.

            În aparență, mențiunea este conformă cu principiile Dreptului. În realitate precizarea este redundantă, însă redundanța vizează un anume scop, altminteri nu ar fi fost expres, imperativ și cu titlu de ordine publică edictată. Menționarea pozitivă a prezumției existenței cauzei conduce la un eventual efect contrar, prezumția dobândind astfel un caracter relativ. Dacă prezumția existenței cauzei ar fi fost o prezumție legală absolută nu trebuia menționată.

            Pe cale de consecință formularea poate conduce la concluzia că un act juridic civil își poate afla existența și în lipsa cauzei, având confortul prezumției legale, fie ea și absolută. Partea nu ”simte”, nu suferă nici o constrângere pentru a declara scopul urmărit prin elaborarea și semnarea actului juridic civil, întreagă aceată conduită fiind prezumată prin dispoziția de Drept pozitiv. Or, este cu totul de neimaginat că o ”existență” cu capacitate deplină de exercițiu și de folosință poate încheia un act juridic fără să urmărească un scop. Să nu ne lăsăm induși în eroare pentru faptul că acest scop este prezumat. Practica judiciară va confirma că unii dintre cei mai fecunzi artiști ai barei vor specula declararea pozitivă a prezumției existenței cauzei actului juridic, în termenii acestei declarații.

            Opinăm că menționarea pozitivă a prezumției privind existența cauzei actului juridic civil survine ca urmare a istoriei judiciare a ultimelor decenii, istorie care ne indică statistic existența unui mare număr al acțiunilor în justiție pentru constatarea nulității actelor juridice civile întemieate în fapt și în drept pe inexistența cauzei.

            Pe de altă parte, dacă întregul istoric judiciar a condus legiuitorul către această concluzie a determinat și un efect bizar și contrar intereselor legalmente protejate ale petentului care pretinde inexistența cauzei juridice: predictibilitatea soluției, în sensul respingerii acțiunii în justiție ca neîntemeiată. Ori ca nefondată, dacă instanța are în vedere anumite detalii ale cauzei.

            O concluzie pe care ne-am însușit-o este aceea că, în raport cu dispozițiile pozitive la a căror analiză sumară am purces este aceea că părților li se pretinde o mai mare atenție la redactarea actului, având ca urmare o redactare a actului juridic ajustată acestor prevederi ale noului Cod civil, conducând la o soluție contrară tehnicii redactării actului juridic, determinând în final generarea unui act juridic greoi, în loc a fi suplu, ”stufos” în loc a fi succint, dificil de interpretat conform voinței părților în loc a fi clar și limpede.

Av. Florin Ştiolică                                                                   18 Noiembrie 2014

Lasă un răspuns